duminică, 5 iunie 2016

Violența ca o normalitate

Azi am asistat la o scenă îngrijorătoare. Venind acasă, auzeam în scara blocului că dintr-un apartament se aud urlete și răcnete, produse de către un vecin. Vecinul urla din toți rărunchii la mama sa bătrână de peste 80 de ani, minute în șir, fără să se oprească. Se auzeau și bufnituri, și câte odată vocea bătrânei care îi vorbea blând, încercând să îl calmeze. Am rugat-o și pe sora mea să asculte, și ea nu a mai stat pe gânduri nici o secundă, sunând la poliție. Eu am sunat la responsabila de bloc care mi-a și spus cine bănuiește că este autorul și că nu e prima dată când se întâmplă. Până când echipajul de poliție a venit, am înregistrat pe telefon o mostră din spectacolul de groază care se derula în spatele ușii închise, dar care răsuna în întreg blocul. Între timp nicio mișcare. Nimeni să le bată la ușă, să se intereseze ce se întâmplă.

Vine un echipaj de poliție, și la auzul urletelor ce vin din apartament, își cheamă încă 3 colegi să aibă întăriri. Aceștia vin și toți 6 se înființează în fața ușii. Bat, și în secunda 2, vecinul deschide, și cu cea mai mieroasă și prefăcută voce, le spune polițiștilor că nu e nicio problemă, că strigă spre mama lui pentru că e bătrână și nu aude așa de bine, și poate se mai enervează și el câteodată pe ea că îl pune la muncă, dar că se calmează și nu îi face nimic. Îi invită apoi în apartament, și le spune că tocmai spăla pe jos pentru că mama lui a vărsat ceva. Femeia nu pare să scoată niciun cuvânt. Dialogul mieros continuă. Polițiștii intră în casă, discută 10 minute cu el, pleacă. Justifică cum că ”se mai ceartă oamenii, ce să le faci”.

Eu mă gândesc la 3 lucruri:

  1. De când e potrivit să discuți cu presupusa victimă a unui abuz de față cu persoana care se presupune că a abuzat-o?
  2. Dacă vecinii mei au auzit de multe ori că se întâmplă, de ce nu au semnalat asta autorităților niciodată?
  3. De ce nimeni nu a ieșit măcar pe scară să vadă despre ce e vorba? Putea fi vorba de o crimă sau altceva dar nimănui nu i-a păsat.

Plus că abuzul verbal repetat nu e o chestie ușoară, pe care să o bagatelizăm. Eu nu mă pricep care e procedura în cazurile astea, dar mă întreb, nu ar trebui să ai metode de acțiune înainte ca persoana să devină violentă și fizic, nu numai verbal?

Mă mâhnește că asta e țara în care trăim, o țară în care nimeni nu intervine dacă nu e afectat direct.