Până acum vreo 2 ani, nu m-aș fi autodefinit feministă. Asta
nu din cauză că nu cred în egalitatea dintre sexe, dar nu consideram că este
necesară o asemenea poziționare sau autoetichetare atâta timp cât acțiunile și
vorbele mele sprijineau egalitatea de gen.
Mi-am schimbat părerea în privința necesității de a mă
autoproclama feministă în momentul în care am observat cât de mulți, virulenți,
dezinformați (și dezinformatori) sunt oponenții feminismului care se manifestă
în online. Eu mă voi referi pe parcursul articolului la interlocutori
români, pentru că din datele pe care le-am adunat, România e un caz aparte.
Deși stăm cel mai rău la capitolul discriminare a femeii în UE, avem probabil
și unul din cele mai puternice curente anti-feministe din Uniune.
Definiția feminismului
Ca să începem cu dreptul, o să prezint ce înseamnă în
viziunea mea feminismul, și ce nu înseamnă. Pentru mine, feminismul e o
ideologie care are ca deziderat egalitate de drepturi și de șanse între femei
și bărbați, definiție pe care am găsit-o și în dicționarul online Merriam
Webster. Activismul feminist sunt toate acele acțiuni menite să transforme
această egalitate de drepturi și oportunități într-o stare de fapt. În plus,
pentru mine feminismul înseamnă și dispariția obligațiilor sociale de a ne
comporta conform rolurilor clasice atribuite femeilor și bărbaților în
societate.
Rolurile de gen în România
Rolurile de gen sunt ”atitudinile
şi comportamentele dominante pe care societatea le asociază cu fiecare sex.
Acestea includ drepturile şi responsabilităţile normative pentru bărbaţi şi
femei într-o anumită societate. Rolurile de gen presupun un amestec de
compotamente psihologice, atitudini, norme şi valori pe care societatea le
desemnează ca fiind masculine sau feminine.”
”Caracteristicile stereotipe pentru bãrbați sunt:
independențã, ambiție, obiectivitate, inteligențã, curaj, agresivitate,
capacitate deductivã, imaginaţie stiințificã, dominare, spirit analitic,
încredere în sine, capacitate de efort fizic si intelectual, interes pentru
afirmare publicã.
Femeile sunt considerate dependente, subiective, pasive,
necompetitive, supuse, nepricepute în afaceri, delicate, intuitive, empatice,
sensibile fațã de sentimentele celorlalți, receptive la nevoile altora,
comunicative, capabile sã se sacrifice pentru alţii.” Sursa aici.
Mai mult, eu am observat că de obicei acestea sunt
așteptările de la fiecare gen, în societatea românească:
Bărbați:
- Să fie principalul (uneori singurul) membru al familiei care aduce venit în casă
- Să fie interesat de domeniile tehnice și dezinteresat de domenii umaniste
- Să își dorească poziții de leadership și în cadru profesional și personal
- Să adopte un rol dominant față de partenera de viață (deciziile importante să fie mai mult dictate de el, decât de comun acord sau de parteneră)
- Să fie responsabil cu protejarea fizică și morală a femeilor apropiate de el (dacă femeia este atacată, să sară în apărare, dacă este jignită, să răspundă în locul ei fizic sau verbal)
- Să fie preocupat de sporturi, dacă nu le practică măcar le vizionează
- Să consume alcool, de obicei alături de alți bărbați
- Să aibă mereu un apetit sexual ridicat și să nu refuze sexul cu nicio ocazie
- Să urmărească atingerea unui număr mare de partenere sexuale pentru a se declara experimentat
- Să fie dezinteresat de cosmetică și înfrumusețare, și de domenii care sunt considerate feminine (ex: croșetat și tricotat, machiaj, dans etc.)
- Să fie interesați de tehnică și buni în a interacționa cu obiectele tehnice (calculatoare, mașini gadgeturi, utilaje etc)
- Să aleagă jucării, filme și mijloace de entertainment care favorizează bărbați puternici, activi, stoici care salvează situația și nu își arată emoțiile
- În cazul unei confruntări agresive, să facă față cu brio, să se lupte fizic și chiar să își apere onoarea cu pumnii.
Și aș putea continua...
Femei:
- Să se preocupe de aspectul lor fizic și să aloce timp și energie în a se face plăcute și atractive
- Dorința de a avea copii și de a-i crește
- Preocuparea pentru domenii de studiu și lucru umaniste (științe sociale, educație, arte etc.)
- Să nu manifeste competititvitate la locul de muncă sau în afara sa
- Să asculte de deciziile partenerului de viață
- Să empatizeze cu problemele altora
- Să se lase copleșite de emoții și să și le exprime liber și des
- Să fie cât mai caste din punct de vedere sexual, să se păstreze pentru ”bărbatul potrivit”
- Să fie bune gospodine, să fie bune la muncile casnice și gătit
- Să aibă hobby-uri care nu presupun agresivitate sau multă acțiune
- Să fie dezinteresate de tehnică și să nu aibă pricepere în a folosi obiecte tehnice (decât poate la un nivel de utilizare de bază)
- Să aleagă jucării, filme și mijloace de entertainment cu multe scene de dialog, drame, personaje feminine care se sacrifică pentru persoanele iubite, care ilustrează romantismul etc.
- În cazul unei confruntări agresive, să fie neajutorate, să nu răspundă agresiv, să aibă reacții de genul flight sau freeze (fuga sau ”înghețatul”)
Nu spun că TOATĂ lumea din societatea românească consideră
că astea sunt dezideratele pentru femei și bărbați (ar fi și trist să fie așa)
dar cred că în medie românii cred multe din aceste stereotipuri a fi adevărate.
Eu personal (și multe feministe) ne dorim ca atât femeile cât și bărbații să nu
se simtă constrânși să adere la niciunul din aceste stereotipuri și dacă se
găsește că preferă un comportament (sau mai multe) din sfera celuilalt gen, să
îl îmbrățișeze fără probleme și fără frica de a fi ridiculizat, stigmatizat,
atacat pentru asta.
Pentru mine feminismul NU înseamnă că femeia este superioară
bărbatului sau că ar trebui să aibă un rol privilegiat în societate bazat pe
genul ei.
Ceea ce m-a șocat e faptul că am văzut multe acuzații ale
bărbaților către feministe care nu înțeleg de unde au apărut sau ce anume din realitate
le face să spună lucrurile astea:
Mitul #1: Feministele urăsc bărbații.
Realitatea: feministele nu urăsc bărbații, ar fi și aiurea
să urască indiscriminat jumătate din populația globului. Bărbații pot fi și ei
feminiști, așa că unii chiar sprijină activ această mișcare. Toate feministele
pe care le cunosc personal au fie partenerul de viață bărbat sau prieteni
foarte buni bărbați pe care îi apreciază.
Mitul #2: Femeile vor de fapt mai multe privilegii, nu egalitate.
Realitate: Femeile vor pe termen lung strict egalitate. Unele
feministe (nu toate) consideră că temporar, discriminarea pozitivă e un
instrument bun pentru a atinge egalitatea pe termen lung. Aici e o discuție
despre CUM vom atinge egalitatea, nu dacă o vrem. Spre exemplu, unele feministe
consideră că impunerea de cote în parlament ar duce la o mai bună egalitate de
șanse (șansa de a face politici publice) între cele două genuri. Alte feministe
simpatizează cu scopul dar nu consideră că acesta este mijlocul corect în care
se poate obține. Rețineți totuși că nicio feministă nu a zis că vrea de exemplu
60% femei în parlament, sau 80% femei în joburile STEM (Știință/Tehnologie/Inginerie/Matematică)
sau 90% femei CEO.
Mitul #3: Femeile vor plată egală cu a bărbaților dar vor să muncească mai puțin
Realitate: Femeile vor plată egală pentru muncă egală. Ceea
ce e complicat e să ne hotărâm cum anume compensăm cele 2 situații în care
femeia e biologic dezavantajată în capacitatea de a munci: perioada de sarcină
și concediu maternal, respectiv perioada menstruală. Din motive obiective
biologice, femeile care sunt însărcinate (în special în cazul avansat), care au
născut recent și cele care suferă lunar de dismenoree (menstruație dureroasă)
se află în incapacitate fizică de a munci. Atunci trebuie să hotărâm cum anume
trebuie angajatorii să privească aceste situații. Eu personal consider că
femeia trebuie sprijinită financiar în aceste perioade astfel încât să poată să
se întoarcă la lucru și să fie productivă, având în vedere că ea ajută perpetuarea speciei și că perioada menstruală este un fapt inevitabil care face parte din ciclul reproductiv uman.
Mitul #4: Femeile beneficiază de măsuri mai bune în cazul combaterii violenței și a custodiei copiilor, și acest lucru le convine feministelor.
Realitatea: Într-adevăr, există mai multe campanii și măsuri
pentru a stopa violența împotriva femeilor decât violența împotriva bărbaților.
Bănuiesc (deși nu am cifre) că există și un bias (o înclinație subiectivă) al instanțelor de a acorda
copii mamelor, în detrimentul taților (uneori poate nejustificat). Dar eu ca
feministă (și altele asemenea mie) NU considerăm că aceasta e o stare de fapt
în concordanță cu feminismul și dezirabilă. Noi considerăm că fiecare victimă a
violenței trebuie ascultată și ajutată în a ajunge în siguranță și de asemena
credem că în cazul unei separări a părinților, copii ar trebui să rămână cu
părintele care se va comporta cel mai benefic pentru ei, indiferent de genul
lui.
Mitul #5 Femeile se folosesc de obiectificarea lor și de fapt le convine.
Realitate: Aici răspunsul e nuanțat. Unele femei se folosesc
de obiectificare și intră în industrii care le răsplătesc financiar pentru
această obiectificare. Modellingul este o asemenea industrie, sau
advertisingul. Însă asta nu înseamnă că TOATE femeile sunt OK cu
obiectificarea. Nu înseamnă nici că, dacă nu profiți de pe urma sistemului,
ești prea urâtă pentru a o face. Sunt suficiente feministe care arată destul de
bine pentru a câștiga bani/atenție/avantaje de pe urma aspectului lor dar principial
aleg să nu facă acest lucru pentru a nu perpetua un sistem în care bărbații
sunt încurajați să le vadă ca un obiect al plăcerii.
Mitul #6 În mod natural, femeile nu sunt atrase de meserii bănoase, așa că e vina lor că sunt mai sărace decât bărbații.
Realitate: Abilitatea spre anumite domenii nu este legată de
gen, ci de educație și experiență practică. Odată ce barierele legale au fost
îndepărtate din anumite domenii (multiple slujbe au fost ilegale pentru femei
de-a lungul anilor, de la cele în politică, la avocatură, armată, medicină și
minerit) au rămas în loc alte limitări de ordin social. Accesul la educație în
domeniu, la aparatură, la un mediu nediscriminatoriu pentru a practica
respectivele meserii. Deseori femeile se presupun că nu vor fi pe termen lung
pe un post datorită faptului că vor avea copii, și de aceea fie nu sunt
angajate fie nu sunt promovate. De asemenea, șefii sau colegii femeilor din
meserii tradițional masculine pot să le privească pe colegele lor ca fiind mai
puțin competente în domeniu pentru că sunt femei. De aceasta, nu e suficient că
nu mai avem legi care interzic educația/munca femeilor în anumite domenii, e
necesar să combatem și discriminarea socială a femeilor din anumite domenii.
Articolul acesta s-a prelungit mult peste intenția mea
inițială, așa că voi continua cu subiectele de activism ale feministelor
românce și critica anti-feminiștilor români în partea a2a.