luni, 2 noiembrie 2015

Cine să vină din urmă?

După fiecare mare tragedie, scandal de corupție, mânărie cu firmele (și din păcate nu au fost puține, începând cu incendiul de la Colectiv si terminand cu afacerea Microsoft sau Roșia Montană) vin articolele care zic că gata, de acum romanii se vor ridica și își vor schimba clasa politică. Că le-a venit rândul să plece vechilor dinozauri. Și asa mai departe. Doar că nu se întâmplă niciodată.

Si va intrebati de ce? Ei bine, sunt doua mari cauze.

1. Acei tineri care sunt "viitorul țării” nu candidează decât extrem de rar. Din mai multe motive. ”Las' s-o facă altul. În ce partid să mă bag, că toate-s corupte. Mie nu-mi place politica. Nu mă pricep. Să facă alții politică. Dacă întru în horă cu ei, o să mă murdăresc.”
Am auzit aceste lucruri de la cei de-o vârstă cu mine de nenumărate ori. Dacă vreți, faceți acest experiment și voi. Întrebați câțiva tineri la nimereală dacă vor să intre în politică, să schimbe ceva și notați ce răspunsuri primiți.

2. În rarele ocazii în care candidează, o fac în alegerile locale, ca independenți, și nu au bani nici pentru 10 afișe în centrul orașului.
Vrem nu vrem, într-o campanie electorală ai șanse reale de câștig doar dacă ești vizibil. Omul, dacă are de ales între 10 necunoscuți, o să aleagă necunoscutul ăla al cărui nume îi sună mai cunoscut, bineînțeles corelat și cu preferința lui de partid. Așa că dacă oamenii nu îți recunosc nici numele și ești și pe lista de independenți, nu ai nicio șansă. Iar campaniile costă foarte mult, și terenul de joacă nu e nivelat. Gândiți-vă la ultimele prezidențiale, nu era niciun cătun din România care să fi scăpat fără fața lui Ponta pe un stâlp sau pe o uliță, spre exemplu.
Așa că dacă vei candida ca independent, nu vei putea face față imensei mașinării de finanțare și promovare a partidelor vechi. Dacă ești într-un partid nou, e ceva mai bine, dar sumele care se vor investi în promovarea ta sunt totuși incomparabil mai mici.



Să vedem, ce s-ar putea face?
a) Să înființezi un nou partid.
Inițial, aveam una din cele mai restrictive legislații în acest sens. Pt înființarea unui nou partid, era nevoie de 25.000 de semnături (fizice) de la persoane majore din 18 din județele țării. Partea bună e că legea partidelor s-a schimbat în mai 2015, iar noua lege a partidelor prevede înființarea lor cu 3 membri. Da, ați auzit corect, 3 membri. Legea completată cu noile prevederi aici: http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_114_2015_modificare_completare_legea_partidelor_politice.php

b) Să găsești noi modele de finanțare.
Simplificat, cum merge finanțarea în partidele actuale? Unii membri au afaceri. Investesc bani din aceste afaceri pentru a promova anumiți candidați. Apoi, odată ajunși în posturi, acei candidați au o ”obligație morală” față de sponsorii lor de a le asigura un mediu de afaceri cât mai favorabil, prin acces la tot felul de oportunități sau chiar prin legi cu dedicație.
Aceasta e una din constrângerile de care se tem cel mai mult tinerii, și pe bună dreptate.
Dar ce ar fi să nu fie așa?
O soluție poate fi crowdfundingul. Adică în loc să faci rost de mulți bani de la puțini oameni, să faci rost de sume mici de la mulți oameni, dar care ca și cuantum total să fie suficienți. În acest fel, finanțarea nu vine la pachet decât cu asumarea publică a promisiunilor electorale, și nimic mai mult.

c) Să găsești noi metode de promovare.
Absenteismul de la vot din rândul tinerilor e foarte cunoscut. Aproximativ o treime din tinerii cu vârste între 18 și 29 de ani nu votează niciodată, o treime votează doar la prezidențiale și cealaltă treime votează la majoritatea alegerilor. Înseamnă că mai sunt 2 treimi de tineri de mobilizat pentru alegerile locale și parlamentare. La acești tineri se poate ajunge foarte bine pe internet, un mediu de promovare care a fost folosit foarte bine de către actualul președinte al țării, Klaus Iohannis.
Bineînțeles, nu se poate renunța în niciun caz la metodele de promovare offline, pentru că pe cât de conectați sunt tinerii, pe atât de deconectați sunt bunicii lor și rudele lor de la țară.

d) Informează-te cum se face.
Cred că o frică neexprimată a multor tineri e că totuși, chiar și ajunși acolo, nu ar ști ce trebuie să facă. Ce atribuții are un consilier local sau județean, un primar, un deputat, un ministru? Cum arată o zi sau o săptămână de muncă din viața lui? Oare va fi capabil să ia deciziile potrivite, să vină cu sugestii valabile, să își influențeze colegii? Va fi un orator bun? Din păcate, sunt foarte puține informații în acest sens, ceea ce mă face să cred că mulți dintre aleși nu știu aceste lucruri, iar cei care le știu nu vor să se dea ca exemplu pentru că nu fac lucrurile cum trebuie. Absenteismul parlamentar este șocant de mare, atât în plen cât și vinerea, la birourile din teritoriu. Ceea ce mă face să cred că e greu să ne descurcăm și mai prost decât cum o fac cei de acum.

Dacă ai ajuns la sfârșitul articolului și ai până în 30 de ani, spune-mi, tu te-ai implica în politică? Dacă da, ce te ține să o faci? Dacă nu, de ce nu? Motivele se numără printre cele enumerate?