Cum să faci să îți placă să înveți

În ultimul an, și mai ales în ultimul semestru, mi se pare deosebit de dificil să învăț și să fac cercetare. Mi se pare că am prea mult de citit, prea multe proiecte de făcut și prea puțin timp să le fac. Și, colac peste pupăză, modul meu de a reacționa la sarcini multe și grele este de a le evita pur și simplu până când nu se mai pot evita. Procrastinare. În mintea mea, sarcinile de la facultate s-au transformat într-un balaur imens cu multe capete care amenință să mă înghită zi de zi și pur și simplu nu mă pot vedea doborând balaurul.

Am căutat, bineînțeles, multe motive și scuze pentru situația în care mă aflu. Unele sunt reale, altele țin strict de mine. O să vi le enumăr, să văd dacă vă regăsiți în ele:

•      Am un job care îmi consumă toată puterea de concentrare
•      Nu am timp fizic pentru învățat
•      Am prea multe de făcut dintr-o dată și mă copleșesc
•      Sunt prea stresată și nu mă pot concentra la învățat
•      Evenimentele și persoanele din jurul meu îmi distrag atenția
•      Nu am tot ce îmi trebuie pentru un mediu confortabil de învățat (un birou, un scaun, etc etc)
•      Nu am sursele potrivite din care să învăț

Și multe altele....

Nu spun că toate sunt minciuni. Unele dintre ele sunt foarte reale, și dacă m-aș ocupa de ele să le îmbunătățesc, ar fi mai ușor.
Dar dacă ai o motivație intrinsecă (interioară, personală) pentru a învăța, le poți ignora pe toate cu succes. 

Ca să înțelegeți ce vorbesc, voi face o comparație. Să presupunem că ți-ar place enorm de mult să te joci pe calculator. Așa de mult, încât atunci când te-ai juca pe calculator, ai fi în lumea ta. Nu ți-ar mai trebui nimic, nu te-ar interesa ce fac cei din jur, ce zgomote se aud afară, ce fel de scaun ai, faptul că în ziua respectivă ai fost la lucru... nu te-ar mai deranja nimic așa de tare încât să spui „eu nu mă joc din cauza x”. În schimb, uite că spunem „nu învăț pentru că tocmai am venit de la lucru” sau „nu învăț pentru că nu am un scaun ca lumea” sau ”e prea mult de învățat”. Care e concluzia logică? Simplu: nu vedem învățatul ca pe o activitate plăcută. Îl vedem ca pe o corvoadă și căutăm orice mică scuză, orice pai de care să ne agățăm, ca să nu ne punem „cu burta pe carte”. 

Bine, și ce e de făcut?

Eu personal am început o cercetare pe internet: am căutat după cuvintele cheie ”how to enjoy studying”, în română s-ar traduce „cum să te faci să-ți placă învățatul”. Rezultatele au fost în general slabe: pe lângă că au fost relativ puține, majoritatea se refereau la motivații externe sau la schimbarea mediului de învățare pentru a-l face mai plăcut. Nu asta căutam. Eu căutam ceva ce să mă facă efectiv să îmi placă învățatul, nu sfaturi care să îl facă mai suportabil.

Apoi am dat peste un articol care vorbea de trei tipuri de motivații de a învăța: intrinsecă, extrinsecă și orientată spre realizări.

Pe scurt, așa se defineau:

Cea intrinsecă (internă, interioară, personală): atunci când îți place actul în sine de a învăța, de a cerceta, de a afla lucruri noi și de a face descoeriri și progrese într-un anume domeniu. Acest tip de motivație poate fi susținut și de motivația de a face bine prin cunoștințele deținute de tine și de a ajuta oamenii. Dar central ei este exact pasiunea pentru actul cunoașterii. Este cel mai bun tip de motivație și dă naștere unei achiziții de informații pe termen lung, de calitate superioară.

Cea extrinsecă (exterioară, externă): motivația prin recompense și frică. De exemplu, înveți bine pentru a fi răsplătit cu cadouri, pentru a fi lăudat, pentru a nu-ți supăra părinții, pentru a nu fi pedepsit de părinți atunci când ei note mici. Pe termen lung, e și învățatul unui domeniu numai pentru că te-ar duce la o carieră bănoasă, și nu fiindcă ai avea o pasiune pt acel domeniu. A treia motivație din articol era cea orientată spre realizări. Aceasta se definea prin dorința de a fi o personalitate recunoscuta în domeniu, de a fi apreciată de colegii cercetători, de a face o carieră de succes. Autorul articolului ar spune că acest tip de motivatie este unul distinct, dar eu aș spune că este tot o motivație externă. Bineînțeles, sună mai bine dpdvd al comunității intelectuale ideea de a fi apreciat, versus de a avea un cadou de la părinți, dar până la urmă e vorba tot de o răsplată externă.

În concluzie, eu țitesc spre a obține o motivație internă, vreau să ajung să îmi placă să învăț. Am căutat mai bine, mi-am pus și eu mintea la contribuție, și am venit cu anumite tehnici menite să te ajute să faci o schimbare de mentalitate:

      1        Tehnici centrate pe ideea de predare

Pe mulți oameni îi motivează ideea de a preda altora. Fie că este dintr-o pornire sinceră de a-ți împărtăși cunoștințele, fie că te simți responsabilizat în ideea că ar trebui să predai ceva cuiva, fie pentru că îți face plăcere să îți etalezi cunoștințele, predatul este un factor motivant. Iată câteva idei practice:

•     Învață imaginându-ți că ești un profesor și mâine trebuie să ții o lecție la clasă din materia respectivă
•     Alege pe cineva din casa/apartamentul/camera ta de cămin și înțelege-te ca la sfârșitul zilei tu să îi prezinți într-un mod concis și pe înțelesul tuturor ce ai învățat. Nu alege pe cineva care e la același curs cu tine, cu cât va fi mai neinformat pe subiect, cu atât va fi mai eficient exercițiul
•     Închipuie-ți că ești într-o sală de clasă și le citești cu voce tare elevilor tăi o carte. Vizualizează sala de clasă și toți copii care te ascultă cu urechile ciulite. Încearcă să îți „auzi” vocea sigură trecând de la paragraf la paragraf.

           2        Tehnici centrate pe ideea de comunitate

Multora dintre noi nu le place să sufere singuri. Ne place să învățăm împreună, să vizualizăm învățatul ca pe un efort colectiv, și cunoștința ca pe un fel de sfânt Graal spre care aleargă toată lumea. Pentru aceștia dintre voi, aveți următoarele tehnici:

•    În loc să înveți singur acasă, du-te la sala de lectură cea mai mare din localitatea ta. Climatul de studii te va motiva cu siguranță și pe tine să te pui pe treabă.
•     Dacă nu ai posibilitatea de a merge la sala de lectură, propune tuturor celor pe care îi cunoști care au de învățat în acea perioadă să vă întâlniți undeva și timp de minim 2 h să învățați unii lângă alții
•     Bonus: dacă învățați la aceeași materie, vă puteți explica unul celuilalt anumite puncte mai complicate
•     Dacă nu ai posibilitatea de a te înconjura fizic de oameni, și ești singur, încearcă să vizualizezi că ești la sala de lectură. Uită-te la câteva imagini care să te ajute
•     Pentru a crea senzația de atmosferă de studiu, anunță pe cei din casa ta că pentru o perioadă de x ore vei învăța și roagă-i să nu facă zgomote pe această perioadă de timp;

      3         Tehnici centrate pe ideea de „scop mai mare”

Uneori nu ne putem învăța deoarece o materie ni se pare inutilă. Nu vedem la ce anume ne-ar folosi această materie sau în special această lectură, și oarecum creierul refuză să participe la o sarcină dacă nu îi vede beneficiul. Dacă aceasta este situația ta, am câteva tehnici pentru tine:

•            Fă o listă cu toate meseriile care necesită cunoștințe din acel domeniu. Încearcă să îți închipui cum ar arăta o zi tipică din viața ta dacă ai face acea meserie. Gândește-te exact la ce te-ar ajuta în profesia respectivă materialul citit
•             Gândește-te la ce progrese tehnologice sau sociale au dus descoperirile din domeniul pe care îl citești, gândește-te dacă a făcut vreun bine omenirii.
•          Caută pe net informații despre domeniul pe care îl înveți, practicat la cel mai înalt nivel. Câteva exemple: dacă înveți la biologie, poți să te uiți la un documentar legat de rezervații naturale, sau de organisme modificate genetic. Dacă ești la matematică, poți viziona un documentar cu proiecte de arhitectură impresionante. Dacă înveți limbi străine, uită-te la documentare cu oameni care au o înclinație spre limbile străine și au reușit să călătorească într-o mulțime de țări, vorbind limba băștinașilor.

      4        Tehnici centrate pe ideea de diminuare a responsabilității

Unii din noi suntem perfecționiști. Preferăm să nu facem ceva deloc, decât să îl facem mai puțin decât optim. Perfecționismul este ok până la un anumit punct, dar după aceea te paralizează și te face să nu mai progresezi. Tehnicile următoare sunt pentru cei care se simt prea responsabili. Sunt menite a te ajuta să înțelegi că a face cât poți în acel moment e mai bine decât a nu face deloc:

•     Închipuie-ți că un prieten te-a rugat să scrii acea lucrare de cercetare pentru el și că nu țintește la o notă mai mare de 8; În aceeași ordine de idei, poți să îți închipui că faci cuiva o lucrare contra cost;
•     Închipuie-ți că ești deja angajat și că de fapt lucrezi la o sarcină de lucru care trebuie realizată într-un anumit deadline
•     Închipuie-ți că ești membru al unui proiect de cercetare care are un buget pe 10 ani. Imaginează-ți că vă aflați doar în primul an și echipa ta are nevoie de cineva care să ofere unele informații de pornire, iar tu le oferi o prezentare sintetică a domeniului;

Astea au fost tehnicile mele. Sper să le folosiți pe cele care vi se potrivesc și să vă ajute. Vă rog să îmi scrieți cum vă motivați să vă placă învățatul și în cazul în care ați utilizat vreo tehnică din articol, cum a funcționat.