Cum să domini într-o discuţie

Această postare este legată de cea anterioară, în care eu îmi exprimam nemulţumirea provocată de desfăşurarea unui concurs de dezbateri. Ceea ce m-a nemulţumit a fost faptul că intervenţiile mele şi ale membrilor echipei erau mereu întrerupte de membri juriului sau de echipa adversă, ceea ce a făcut ca totul să se transforme într-un talk-show.

Întrebarea mea era: ce poţi să faci în aceste situaţii? Răspunsul: să te foloseşti de personalitatea ta şi de anumite tehnici pentru a domina discuţia, măcar suficient timp cât să îţi expui argumentele. Simplu de zis, greu de făcut.

Acum voi lista câteva dintre lucrurile care contează atunci când dăm prioritate cuiva în vorbire:

1. Genul: bărbaţii tind să aibă voci cu un timbru mai grav, să vorbească mai rar şi mai monoton şi să  folosească o intonaţie închisă pe finalul frazei. Toate aceste caracteristici masculine ale vocii îi fac să fie dominanţi într-o discuţie. Femeile în schimb au un ton mai înalt, folosesc frecvenţe variate, nemonotone în vorbire, vorbesc în "rafale" (adică spun propoziţiile rapid, dintr-una, şi apoi fac pauze) şi folosesc o intonaţie deschisă pe finalul frazei. Asta le face să pară mai mult subordonate.

2. Vârsta: persoanele adulte, care au o voce puternică şi clară, au în mod clar un avantaj. De asemenea, vârsta înaintată a vorbitorului este pentru suficienţi oameni o sursă de respect. De obicei, tinzi să respecţi pe cei care sunt mai mari sau mai în vârstă decât tine.

3 Statutul social: oamenii tind să respecte persoanele cu un statut social înalt, pe oamenii de succes.

4 Expertiza: dacă o persoană vorbeşte pe domeniul ei de expertiză şi este recunoscut ca un expert de către interlocutori, este mult mai puţin probabil să fie întrerupt.

5. Tehnicile utilizate în vorbire. În cazul în care toate celelalte diferenţe nu există sau nu sunt foarte relevante, până la urmă se dă efectiv o "bătălie" a tehnicilor de menţinere a cuvântului.

Poate credeţi că acestea sunt veşti proaste, dar nu este aşa. Multe lucruri se pot schimba, şi multe limitări sunt doar în mintea noastră. Dacă vom deveni conştienţi de propriile blocaje şi vom lucra la tehnică, atunci vom avea şanse mult mai mari să dominăm cu succes o discuţie.

Voi lua pe rând toţi factorii enumeraţi mai sus.

Genul: s-a dovedit prin anumite experimente că oamenii au clar definit ce anume înseamnă o voce feminină şi ce înseamnă una masculină. Vocile feminine au frecvenţe mai înalte (piţigăiate, chiar) iar tonul şi ritmul diferă şi ele. Indiferent dacă sunteţi femeie sau bărbat, ca să vă înbunătăţiţi vocea, trebuie să o evaluaţi întâi. Rugaţi pe cineva să vă spună dacă vorbiţi înalt sau grav, dacă folosiţi un ton variat sau monoton, dacă vorbiţi prea repede sau prea rar, şi în final dacă aveţi o intonaţiedeschisă sau închisă pe final. Ce înseamnă asta? Femeile ar zice, de obicei: "Ce zi frumoasă, nu-i aşa?" - propoziţia "ce zi frumoasă" este liniară în privinţa intonaţiei, dar întrebarea "nu-i aşa" este ascendentă, lasă terenul pregătit pentru un răspuns, pentru o continuare sau o confirmare. Bărbaţii, însă, nu încurajază continuarea dialogurilor şi folosesc doar fraze simple. Un bărbat ar zice, simplu "Îmi place ziua de azi, este frumoasă."

Ce puteţi face? Dacă aveţi o voce prea înaltă, să încercaţi să îi coborâţi frecvenţa. Dacă vorbiţi prea repede, micşoraţi ritmul şi dacă încercaţi să îi faceţi pe oameni să vă asculte până la capăt, nu le mai daţi ocazia să intervină prin acea intonaţie deschisă la finalul frazei. Nu mai puneţi întrebări care să încurajeze pasarea cuvântului de la dumneavoastră la interlocutor. 

Vârsta, statutul social şi expertiza: Le-am grupat pe toate acestea deoarece toate se referă la nişte convenţii sociale pe care le respectăm. Toate sunt nişte limitări autoimpuse, care în capul nostru sună aşa "sunt prea tânăr/fără succes/neexperimentat încât să intervin în discuţie". Uneori este adevărat, dar probabil că te afli în acel loc pentru un motiv, ai o părere pretinentă care poate înbunătăţi calitatea discuţiei, şi până la urmă ţine minte că oricine a pornit de la 0: 0 ani, 0 lei, 0 experienţă, 0 cunoştinţe.

Tehnicile de vorbire: dacă celelate diferenţe anterioare nu există sau nu mai sunt relevante în viziunea dumneavoastră, atunci discuţia va fi condusă de cine are tehnici mai bune. Sunt multe, dar o să vă spun doar câteva dintre ele, care mi se par cele mai relevante.

- când aveţi mai multe argumente care susţin o idee, sau mai multe perspective din care se poate privi un subiect, folosiţi construcţia "În primul rând, în al doilea rând ... etc" acompaniată de gestul de a arăta pe degete unde anume aţi ajuns. Această tactică vă structurează discursul şi semnalează clar că nu aţi terminat ce aveaţi de spus. 

- Dacă sunteţi întrerupt din vorbire în mod nepoliticos, folosiţi pur şi simplu fraza "Nu mi-am terminat încă ideea" sau "Vă rog să nu mă întrerupeţi în timp ce vorbesc". Acestea vor atrage o atenţie negativă asupra persoanei care a făcut întreruperea, şi aceasta va înţelege că nu este acceptabil social să facă aşa ceva într-o discuţie.

- Folosiţi.vă inteligent privirea în timpul discuţiei. Mai exact, în timp ce vorbiţi, uitaţi-vă în ochii persoanei predispuse să întrerupă, dar când sunteţi pe final de frază, înainte de o pauză, schimbaţi-vă focusul vizual pe altceva. Este dovedit că un interlocutor căruia nu i se oferă contact vizual în momentele de pauză este mult mai puţin încurajat să intervină

-s nu folosiţi confirmări în timp ce vorbeşte cealaltă persoană, dacă vi se pare că vă pierde timpul. Confirmările sunt micile interjecţii de genul "aha" sau cuvintele "văd", "înţeleg" sau chiar întrebările de genul "apoi ce s-a întâmplat?" Confirmările sunt şi mişcările afirmative din cap şi contactul vizual menţinut constant. Dacă vreţi să descurajaţi o persoană din a vorbi, evitaţi să faceţi oricare dintre aceste lucruri

- dacă vă aflaţi de părţi diametral opuse a unei mese, încercaţă să plasaţi câteva obiecte în jumătatea de masă a interlocutorului. Asta îl va face nesigur pe poziţie, pentru că spaţiul personal i-a fost afectat

- o altă metodă de a opri o persoană să intervină pesteceea ce spuneţi e să plasaţi o mână pe mâna sau antebraţul interlocutorului, până vă terminaţi fraza. Eu personal nu găsesc această soluţie prea fair play, e chiar intimidantă, dar este extrem de eficientă

Mai există şi alte artificii neortodoxe, ca de exemplu suprimarea autorităţii interlocutorului, dar nu voi intra în aceste aspecte deoarece nu le consider etice. Dacă aveţi întrebări legate de postarea de azi, vă aştept jos la comentarii!