Pe scenă

Lunea care a trecut, am trecut printr-o experienţă total inedită de oratorie, deoarece am participat la concursul intern de public speaking al clubului Toastmasters Cluj.

Ceea ce a fost aşa de special la concurs este că nu s-a ţinut tot în mediul universitar, în sala din facultatea de Ştiinţe Politice cu care eram noi obişnuiţi, ci într-un pub, mai exact într-o parte a pub-ului rezervată pentru concerte.

Închipuiţi-vă un "beci" spaţios, cu tavan boltit, foarte slab iluminat, cu o scenă înălţată la unul din capete. Pe scenă erau două microfoane, iar din tavan atârnau nişte reflectoare care băteau pe "vedeta" care era la microfon.

Eu urma să fiu "vedetă" la două secţiuni: cea de evaluări şi cea de discursuri improvizate. Deci singura secţiune la care nu am participat este cea de discursuri pregătite.

Am învăţat foarte multe lucruri în acest eveniment, dar cred că un mod util de a însuma totul este ideea de schimbare de mediu. Pe mine m-a afectat foarte mult schimbarea de mediu. Aşa de mult, încât la discursul improvizat m-am blocat. Da, pur şi simplu mi s-a şters tot din minte, şi în loc să ţes o poveste interesantă pentru public, pornind de la bileţelul extras, am povestit pur şi simplu ce aş fi făcut eu, în realitate, în acea situaţie. Ceea ce nu era neapărat foarte interesant sau diferit de ce ar fi făcut alţi oameni.

Ca să înţelegeţi mai bine cum a fost, vă invit să vă uitaţi la videoclip.

 

Din câte puteţi observa, nu m-am descurcat foarte bine. Ideile nu au fost deosebit de originale, şi am şi făcut unele greşeli gramaticale cam urâte. Nu am reuşit nici să utilizez foarte bine varietatea vocală pentru a exprima anumite idei şi trăiri.

De ce? Pentru că m-am blocat, şi nu mai improvizam cu un anumit scop în minte, ci doar umpleam timpul. 

Ceea ce m-a intimidat a fost schimbarea. Eram pe o scenă, trebuia să folosesc un microfon, reflectoarele îmi băteau în ochi şi nu puteam să văd cu claritate publicul. Mă simţeam destul de nepregătită pentru situaţie. 

Şi atunci am înţeles că mai am de lucrat destul de mult pentru a deveni un vorbitor desăvârşit.

E important să vorbiţi în cât mai multe medii posibile, atât formale cât şi informale. E important să veniţi din timp pentru a testa orice obiecte de care aveţi nevoie în prezentare: microfon, proiector, telecomandă de proiector, etc. 

A propos de microfon: trebuie să ţineţi minte câteva lucruri. 

- Niciodată nu îl ţineţi prea aproape de gură (la mai puţin de o palmă) pentru că se va auzi prea tare şi pentru că microfonul va surprinde orice respriaţie a dumneavoastră, ceea ce e deranjant

- dacă e un microfon pe care îl puteţi lua în mână şi să vă plimbaţi cu el, faceţi asta, pentru că un discurs în care rămâneţi permanent pironiţi în faţa stativului nu este prea convingător

- dacă stativul nu este fixat la înălţimea potrivită, în niciun caz nu încercaţi să vă întindeţi la el sau să vă cocoşaţi ca să fiţi în drept cu microfonul. Rugaţi pe cineva să vă ajute să îl ajustaţi la înălţimea potrivită

- tot timpul ţineţi microfonul exact în faţa gurii, nu uşor lateral, deoarece nu va capta corect sunetul

Pe lângă acestea, asiguraţi-vă că ştiţi programul şi pe unde anume se poate intra pe scenă, în caz că nu puteţi urca pur şi simplu prin faţă. Poate acestea vi se par detalii, dar acolo în condiţii de stress lipsa acestor informaţii vă va îngreuna foarte mult situaţia.

De asemenea ajută, în caz că nu vedeţi publicul din cauza iluminării slabe, să vă închipuiţi nişte feţe zâmbitoare întreptate către scenă ;)